Raspunsuri sincere la toate intrebarile despre Work and Travel in USA – part 1

Mi-am propus, cu mult inainte sa plec in America cu Work and Travel, sa scriu despre experienta pe care urma sa o traiesc acolo. Dar fiind comoda, m-am hotarat sa tin totul pentru mine, cu bune si rele si  sa recomand tuturor, fara sa mai mentionez partile mai putin placute ale acestei experiente, sa mearga in State.

M-am gandit totusi astazi, cat de multe persoane m-au intrebat pana acum : « Cum a fost ? Imi recomanzi sa merg acolo ? Ce orase ai vizitat ? » si mai ales : « Ai facut bani ? », asa ca, am sa incerc sa va spun, din punctul meu de vedere, total subiectiv, povestindu-va si raspunzand la aceste intrebari, cum a fost pentru mine experienta Work and Travel.

Pe 23 iunie am ajuns in Wildwood, unul dintre cele mai populate orase de pe coasta de est, cu studenti Work and Travel din toate partile lumii. De ce am ales sa merg si eu acolo? Ei bine, pentru ca este un oras pe malul oceanului, plin de distracitie si petreceri pe plaja, cu foc de tabara si marshmallows, stiti ce zic, tipic filmelor americane (sau cel putin asa credeam eu). Bullshit. Plaja se inchidea la 10pm iar politistii patrulau incontinuu dintr-o parte in alta, deci nici vorba de petreceri sau toasted marshmallows.

Tot pe 23 iunie, ne-am instalat in casa care urma sa ne gazduiasca pentru urmatoarele 3 luni. Dupa 31 de ore de cand plecaseram de acasa si jumatate de ora dormita pe bancile  din aeroport, am ajuns la destinatie. Dupa ce m-am prabusit, la propriu, cu canapeaua din sufragerie, primesc un mesaj de la proprietar : « Sper ca v-ati adus asternut pentru ca eu nu am ».. Si atat.. Din fericire, adusesem, dar cati s-ar fi gandit totusi, sa vina de la 10.000 de km cu un asternut in geamantan?

Apartamentul arata rau, erau panze de paianjen in toate colturile camerelor, pe jos era destul de murdar iar baia arata in ultimul hal. Nici nu vreau sa incep sa descriu ce era acolo. Am incercat totusi sa fim optimisti si urmatoarea dimineata am plecat la Walmart cu autobuzul pentru a cumpara produse de curatenie. Am ajuns sa luam de toate. De la servetele de sters praful si pana la mop cu galeata pentru ca din nou, nu erau in apartament. Ne-am petrecut deci ziua de 24 iunie, frecand podele, stergand praful si desinfectand baia. Great start !

In urmatoarea zi a fost trainingul la Morey’s Piers. Locul unde avea sa imi petrec cea mai mare parte din vara, sa rad si sa plang si mai ales, sa leg prietenii frumoase. Ca sa raspund la una dintre intrebarile cele mai “populare”, am lucrat ca si game operator si o sa explic intr-o secunda ce a insemnat asta.

Trainingul a durat vreo 3 ore bune. Am inghetat cu inca vreo 20 de colegi intr-o camera intunecata unde a vorbit o femeie blonda care a zambit intr-un mod extrem de fortat, fara oprire, pe tot parcursul trainingului. A urmat apoi impartirea pe departamente : Rides si Games, primirea uniformelor si turul parcului unde aveam sa lucram.

Urmatoarea zi am fost rugata sa vin in uniforma si dupa un alt training in care ni s-a spus ca trebuie sa zambim incontinuu (la fel ca doamna de ieri), sa fim draguti si sa abordam fiecare om care va trece pe langa standul nostru, am fost aruncati direct in “gura leilor”.

Cred ca acum ar fi timpul sa incep sa descriu ceea ce am facut timp de 3 luni la Morey’s Piers. Game operatorii au rolul de a interactiona cu persoanele din jur pentru a le convinge sa isi incerce norocul la jocul pe care il opereaza. Pe langa asta, majoritatea standurilor au un microfon care trebuie purtat si o data cu el vine si responsabilitatea de a nu te opri din vorbit chiar daca in acelasi timp trebuie sa iei banii clientilor, sa dai rest, sa imparti premii sau sa explici regulile pentru fiecare jucator in parte. Pare usor, nu ? Ei bine, nu a fost deloc usor. Mai ales in primele zile cand a trebuit sa ma obisnuiesc cu vocea mea prin microfon, sa invat toate formulele de abordare si sa zambesc atunci cand lumea se purta urat, striga sau fluiera cand nu le acordai atentie pentru ca vorbeai deja cu persoana care ajunsese inainte, sau chiar te bateau pe umar. Pe langa lucrurile astea, ca si Game Operator, esti obligat sa stai doar in picioare, fara sa te sprijini sau sa te asezi, pe toata durata serviciului, care putea fi si de 11h/zi.

In aceste 11h de stat in picioare, primeam 2 pauze. Una de 1 ora, in care aveam putin timp sa ma intorc la apartament ca sa imi odihnesc picioarele si inca una de 20 de minute, pe la ora 3,care era asa zisa pauza de masa. Nu e rau, nu ? Stiu. Chiar ok doar ca aceste pauze erau neplatite. Da. Eram obligati sa ne dam clock-out pana si pentru pauza de 20 de minute. Si daca uitam cumva, no worries, ne taiau ei automat 20 de minute din fiecare zi. Asa ca, daca ar fi sa fac un calcul si in acelasi timp sa raspund si la intrebarea legata de bani, in 11h de munca as fi facut nu mai mult de 75$. Acum pare o suma ok dar daca ma gandesc si la faptul ca plateam 110$/saptamana, chiria (de persoana), mai aveam multe alte cheltuieli pe langa si CEL MAI IMPORTANT, trebuia sa strang bani si pentru partea de TRAVEL din acest program, nu, chiar nu am facut bani in SUA.

Aceasta a fost prima parte a povestii mele. Maine am sa postez partea in care o sa va povestesc cum am reusit totusi sa strangem bani ca sa vizitam si cat de important este sa ai si un al doi-lea job. Lasati-mi intrebari mai jos despre tot ce ati mai vrea sa aflati inainte sa plecati in SUA.

21687459_1643155629049114_4752580352013485834_n19858654_1479171905476779_287562302_n

 

XOXO, Ilinca ❤

3 thoughts on “Raspunsuri sincere la toate intrebarile despre Work and Travel in USA – part 1

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s